Ciumești

Comuna este situată în partea vestică a judeţului, la o distanţă de 50 km de Satu Mare şi la 13 km de Carei, teritoriul său administrativ prelungindu-se până la graniţa cu Ungaria.

A devenit comună abia în anul 2004, prin desprinderea a trei localităţi (Ciumeşti, Berea şi Viişoara) de comuna Sanislău. În recensământul din 2002, în cele trei localităţi s-au înregistrat 1444 locuitori (maghiari, români şi germani), dintre care 1238 la Ciumeşti, 197 în Berea şi numai 9 în Viişoara.

Localitatea Ciumeşti este situată în zona de contact a câmpiilor fertile şi a dunelor de nisip din Câmpia Careiului, pe vatra unor aşezări umane din epoca bronzului. Mai importante sunt însă necropolele celtice din epoca fierului. În anii 1960, într-un mormânt princiar celtic a fost descoperit un coif de fier decorat cu o pasăre de pradă din acelaşi material, artefact extrem de rar pe plan mondial (originalul a fost transportat la Bucureşti, o copie se află expusă în secţia de arheologie a Muzeului Judeţean Satu Mare). Săpăturile arheologice au scos la iveală mai multe morminte celtice, precum şi vestigiile unei aşezări. Ciumeştiul a fost atestat documentar pentru prima dată în 1306. A făcut parte din domeniul neamului Kaplony, iar ulterior din proprietatea descendenţilor acestui neam, familia Csomaközy. Pe lângă ei, au mai posedat teritorii importante în localitate familiile înrudite: Károlyi, Vetési şi Bagosi. După stingerea familiei Csomaközy, în 1768 domeniile din localitate au revenit familiei Mészáros, care a încurajat colonizarea populaţiei şvăbeşti. La începutul secolului XX, cei mai importanţi proprietari au fost conţii Degenfeld. În anul 1945, Ciumeştiul a suferit din cauza deportării locuitorilor de origine germană: aproape 150 de şvabi au fost atunci transportaţi în lagărele de muncă din URSS.

Sectorul agricol predomină în economia actuală a satului. Eficacitatea acestei ramuri este asigurată de asociaţia agricolă „Schamagosch”, care se ocupă atât cu cultura plantelor, cât şi cu creşterea animalelor. Se cultivă şi viţa de vie, vinurile din zonă devenind din ce în ce mai recunoscute.

Vechea biserică reformată (iniţial romano-catolică) este cea mai veche clădire a satului. A fost construită în secolul al XV-lea, în stil gotic, fără turn, iar clopotniţa din lemn a fost ridicată în secolul al XIX-lea. Clădirea nu mai este folosită şi se află într-o stare de degradare accentuată. Puţinii credincioşi calvini din sat frecventează biserica din satul apropiat, Berea. Biserica ortodoxă, închinată Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, a fost construită în anul 1794 şi funcţionează ca filie a parohiei din Horea. Cea romano-catolică, dedicată Sf. Rege Ştefan, care beneficiază la ora actuală de cea mai numeroasă congregaţie, a fost ridicată între anii 1854–1856. Satul mai are două capele romano-catolice aflate în cele două cimitire, una închinată Preafericitei Fecioare, iar cealaltă Sf. Ignaţiu de Loyola.








Play   Stop   1  of 6 photos
Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a Uniunii Europene.