În înalta societate europeană, existenţa mai multor dormitoare era un lucru obişnuit. Cei doi parteneri de viaţă dispuneau de câte un dormitor separat şi de unul comun, conjugal.
Cel din urmă, prevalent şi ca importanţă, este de departe cel mai spectaculos, prin dimensiuni, somptuozitatea încăperii şi a mobilierului. Încăperea aleasă pentru a fi reamenajată ca dormitor conjugal respectă fidel realitatea istorică, şi este vizibil avantajată de aspectul architectural, cu un spaţiu special amenajat pentru pat şi nişe laterale pereche pentru elemente decorative.
Deşi dormitorul conjugal este amenajat într-o sală de mari dimensiuni, aranjamentul interior este centrat înspre spaţiul destinat poziţionării patului, lipit în mod obişnuit de unul dintre pereţii laterali ai încăperii. Lipsa elementelor de mobilier în centrul camerei, care conferă caracterul funcţional al dormitorului, este compensată armonios de bogăţia decoraţiilor din zona patului şi echilibrată de mobilierul auxiliar amplasat în puncte cheie din jurul încăperii.
Este evident că patul, accesorizat în mod normal cu noptiere, reprezintă elementul de bază al mobilierului interior, iar celelalte piese de mobilă se raportează, la nivelul materialului, culorii şi formei cu acesta. Funcţionalitatea strictă este depăşită la nivelul accesoriilor şi a picturii murale (respectiv tablourilor), care conferă impresia de monumental.
