Descoperirile arheologice abundă în Carei, în special pe locul satului de odinioară Bobald, situat în sud-estul municipiului. Acest sit arheologic, aflat încă în fază de cercetare, este bogat în vestigii arheologice datate din epoca bronzului până în evul mediu.
Prima locuire pe dealul Bobald se poate atesta din mileniul V, din epoca neolitică. După epoca timpurie a bronzului, începând din epoca mijlocie a bronzului, în secolele XVI- XV î. Hr. aşezarea a devenit un centru de putere. Locuirea centrală era fortificată printr-un şanţ de apărare, care delimita locuinţele elitelor din vremea respectivă. Locuinţele erau construite din chirpici, cu acoperiş de structură uşoară.
După incendii sau după deteriorarea caselor, acestea au fost demolate şi pe locul lor au fost construite altele. Prin aceste reconstruiri succesive timp de mai multe secole, s-a format o stratigrafie de cca. 3 m. Amplasamentul a fost locuit mai târziu de celţi, de daci şi în evul mediu a fost zona centrală a satului Bobald, de unde vine şi denumirea modernă a sitului arheologic.
Pe locul cel mai ridicat al terasei exista în sec. XVI-XVII o biserică din cărămidă, probabil de rit oriental, în jurul căreia s-a dezvoltat cimitirul satului. Mormintele întretaie straturile preistorice, arheologii descoperind alături de schelete cuie de sicriu, bijuterii şi accesorii vestimentare. Satul a dispărut în sec. al XVIII-lea, când locuitorii s-au mutat în oraşul Carei.
